În 2 Împăraţi 4:1-7 citim despre văduva unui preot care avea datorii. Este trist atunci când soţii mor şi îşi lasă soţiile cu datorii. Aceasta ar fi ceva ce fiecare dintre noi ar trebui să evităm cu orice preţ. Şi predicatorii în special, ar trebui să evite să intre în datorii, aceasta pentru că este o mărturie rea. Acum, creditorul a venit să-i i-a cei doi copii ca robi pentru a plăti datoria. Elisei a întrebat-o ce are în casă. Ea a răspuns „Nimic, cu excepţia unui vas cu ulei.” A numit vasul de ulei „nimic” şi totuşi soluţia tuturor problemelor ei se afla chiar acolo. Domnul l-a întrebat pe Moise în pustie ceva asemănător „Ce ai în mână?”. Era doar un toiag de păstor. Însă acela a fost de ajuns. Cu acel toiag a despărţit Marea Roşie, a scos apă dintr-o stâncă şi a condus pe Israel până la graniţa ţării promise. Văduva din Sarepta (pe care a visitat-o Ilie) a avut doar un castron mic de făină şi un vas mic cu ulei. Însă acelea au inclus soluţia tuturor problemelor familiei ei şi au salvat-o pe ea şi pe fiul ei de la moarte. Poate că şi noi avem vreun talent pe care nu punem preţ şi spunem „Nu pot face nimic cu acesta”. Însă acela poate fi exact lucrul pe care Dumnezeu vrea să-l folosească.

Acest vas cu ulei este o imagine a Duhului Sfânt. Câteodată, cei care slujesc Domnului spun „Nu am bani mulţi sau cunoştinţă. Nu sunt înzestrat sau inteligent. Nu am sponsori care să-mi dea bani. Nevoia este atât de mare pentru lucrarea Domnului. Ce pot să fac eu?” Aşa că-i întrebi „Ai primit Duhul Sfânt?” „Da.” „Atunci de ce altceva mai ai nevoie?”

Această femeie nu şi-a dat seama că soluţia se afla în acel vas cu ulei. Elisei i-a zis „Du-te de cere vase de afară de la toţi vecinii tăi, vase goale, şi nu cere puţine. Când te vei întoarce, închide uşa după tine şi după copiii tăi; toarnă din untdelemn în toate aceste vase, şi pune deoparte pe cele pline. Nu lăsa ca ceilalţi oameni să vadă această minune. Fă aceasta în secret.” (2 Împăraţi 4:3-4). Se aseamănă cu ce a spus Isus „Du-te închide uşa şi roagă-te şi posteşte şi adu-ţi darurile. Nimeni să nu te vadă făcând aceste lucruri.” (Matei 6:1-18)

Un om al lui Dumnezeu trebuie să aibă o umblare ascunsă cu Dumnezeu, unde discută cu Dumnezeu înainte de a se putea ridica în public. Închide uşa şi vei experimenta Duhul Sfânt îngrijindu-se de toate nevoile tale. Apoi, deschide uşa şi împărtăşeşte aceasta cu alţii. Astfel vei putea să-ţi achiţi datoria.

Avem o datorie faţă de întreaga lume – aceea de a le da evanghelia. Pavel a spus „Eu sunt dator evreilor şi neamurilor, celor învăţaţi şi celor neînvăţaţi – tuturor – de a le da Evanghelia lui Dumnezeu.” (Romani 1:14).

Avem de asemenea o datorie faţă de întreaga biserică – faţă de fiecare credincios – de a le arăta dragoste. Biblia spune „Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii” (Romani 13:8).

Cum putem noi să achităm aceasta dublă datorie – de a împărtăşi evanghelia cu lumea şi de a iubi fiecare copil al lui Dumnezeu? Avem noi nevoie în primul rând de bani sau abilităţi umane? Nu. Avem nevoie de puterea Duhului Sfânt. Isus le-a spus ucenicilor să aştepte aceasta (Faptele Apostolilor 1:8). Despre aceasta i-a spus Pavel lui Timotei - să înflăcăreze darul. (2 Timotei 1:6).

Închide uşa şi caută-L pe Dumnezeu în ascuns. „Urmăriţi dragostea şi fiţi zeloşi după darurile Duhului Sfânt, dar mai ales după darul profeţiei.” (1 Corinteni 14:1). Vei putea atunci merge înainte şi achita datoria. Acesta este mesajul acestui pasaj din Scriptură.

Acea văduvă a umplut fiecare vas pe care l-a putut găsi. Nu şi-a plătit doar datoria cu acel ulei, ci a binecuvântat şi a îmbogăţit pe vecinii ei – pentru că probabil o fi trimis înapoi acele vase pline cu ulei. Aceasta este şi chemarea noastră, să binecuvântăm pe vecinii noştrii şi pe toţi pe care-i întâlnim. De aceea trebuie să fim umpluţi cu Duhul Sfânt.

Traducerea în limba română: Rebeca Thomas