|
Chemarea noastră sub noul legământ nu este să trăim
mulţi ani pe pământ ci, înainte de a pleca, să isprăvim
lucrarea cu care ne-a însărcinat Dumnezeu. Este posibil ca un frate dedicat
cu toată inima să termine în 35 de ani ceea ce unui alt frate bun îi
va lua 70 de ani să termine. Chiar şi acolo unde pământul este
bun, recolta poate totuşi să varieze – în unele cazuri este o
recoltă de treizeci, câteva de şaizeci şi în ceva mai puţine
cazuri o recoltă de o suta (Marcu 4:8). Aceasta depinde de cât suntem de
dedicaţi şi disciplinaţi în vieţile noastre. Isus a
reuşit să termine lucrarea Sa pe pământ în doar 33 ˝ ani.
Îl glorificăm pe Domnul nu prin trăirea unei vieţi lungi, ci
prin isprăvirea lucrării acordate nouă (vezi Ioan 17:4). Ceea ce
este important sub noul legământ este CALITATEA vieţii noastre
(împlinind toată voia lui Dumnezeu) şi nu LUNGIMEA acesteia, aşa
cum era în trecut (Psalmi 91:16).
Unii au înţeles greşit cuvintele lui Moise din Psalmul 90:10 şi
au presupus că Dumnezeu a menit ca omul să trăiască între
70 şi 80 de ani. Însă Moise a scris acel psalm în pustie şi a
văzut oameni care ar fi trebuit să trăiască mult mai mult
(chiar 120 de ani ca el) fiind doborâţi în partea cea mai bună (între
vârsta de 70 la 80 de ani) datorită judecăţii lui Dumnezeu asupra
necredinţei lor cu privire la intrarea în Canaan (citeşte v.10 la 12).
Unii au înţeles greşit cuvântul lui Dumnezeu în timpul lui Noe în
Geneza 6:3 ca şi cum ar însemna că viaţa unui om ar fi de 120 de
ani. Însă Avraam şi alţii au trăit mult mai mult de 120 de
ani. Ceea ce spunea Dumnezeu acolo era că El va da omului încă 120 de
ani ca să se pocăiască. Aşa că Noe a predicat timp de
120 de ani şi a avut 120 de ani să construiască corabia.
Dumnezeu a plănuit numărul exact al zilelor noastre pe pământ
înainte de a ne fi născut (vezi Psalmi 139:16) – şi a promis să
aibă grijă să trăim numărul complet al acelor zile
(Exod 23:26). Nici Satan, nici oricare alt om nu pot scurta vieţile noastre
dacă căutăm să facem doar voia lui Dumnezeu în vieţile
noastre. Dar noi înşine putem scurta acel timp – trăind în păcat
după ce am fost născuţi din nou, sau prin nepăsare şi
prostie şi neascultând de legile lui Dumnezeu pentru trupul nostru fizic
(mâncând prea mult, obiceiuri de mâncat rele, lipsa de exerciţiu, lenevie
etc.). Cu tisteţe, putem de asemea să prelungim zilele noastre pe
pământ (aproape la nesfârşit în zilele noastre) folosind aparate
medicale moderne (asemeni aparatelor de inimă şi plămâni
artificiale). Însă cel mai bine pentru noi este să trăim
numărul EXACT de zile destinate de Dumnezeu pentru noi – fie ele lungi sau
scurte – şi să acceptăm aceasta cu bucurie. Isus a murit la 33
˝ani. Iacov la aproapre 33 şi Paul la 67, pe când Ioan a trăit peste
95 de ani. David Brainerd a murit la 29, în timp ce contemporanul său John
Wesley a trăit până la 88. Voia lui Dumnezeu pentru fiecare dintre
copiii Lui este diferită.
Aşadar, este nechibzuiţă să facem ce a făcut Ezechia –
a plâns şi s-a rugat ca Dumnezeu să-i lungească viaţa, atunci
când Dumnezeu îi spusese deja că timpul lui pe pământ s-a terminat
(Isaia 38:1-5). Totuşi, Dumnezeu a cedat rugăciunilor lui Ezechia
şi I-a acordat încă 15 ani pe pământ. [Dumnezeu face asta
câteodată, aşa cum vedem în Psalmul 106:14,15 „I-a apucat pofta în
pustie, şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate. Şi Dumnezeu (în final)
le-a dat ce cereau; dar a trimes şi o molimă printre ei.”] Vedeţi
rezultatul trist în cazul lui Ezechia. În acei 15 ani suplimentari pe care i-a
trăit, a făcut un fiu (Manase) care mai târziu a devenit cel mai
rău dintre împăraţii lui Iuda (2 Cronici 33:1,2).
Cât de diferit este cazul lui Pavel. Când Domnul i-a spus că timpul lui pe
pământ se sfârşise, el nu a cerut nici o prelungire. Iniţial
Paul sperase să fie în viaţă pănă la venirea Domnului
(vezi 1 Tesaloniceni 4:15, unde se include între aceia care vor fi
răpiţi – „NOI ceii vii...“). Dar Domnul i-a zis când era în
vârstă de 67 de ani că a ajuns la sfârşitul cursei
pământeşti (2 Timotei 4:6,7) – şi Pavel a aceeptat bucuros voia
lui Dumnezeu. La fel a făcut şi Petru, când a înţeles că
i-a venit timpul (2 Petru 1:14).
Însă, din moment ce nici unul dintre noi nu ştim lungimea zilelor
scrise pentru noi în cartea lui Dumnezeu este absolut adecvat să ne
rugăm să trăim o viaţă lungă şi să ne
rugăm la fel şi pentru alţii – numai pentru a putea sluji
Domnului o perioadă mai lungă pe pământ. Pavel a spus: „Dacă
trăiesc în trup, aceasta înseamnă o trudă roditoare; dar doresc
mult să părăsesc această viaţă şi să
fiu împreună cu Hristos, pentru că este mult mai bine; însă
pentru voi este mai bine să rămân în trup. Pentru că sunt convins
de aceasta, ştiu că voi rămâne cu voi toţi, pentru
înaintarea şi bucuria voastră în credinţă.” (Filipeni 1:22-25).
Sunt nevoi mari pretutindeni în via Domnului şi sunt doar câţiva care
proclamă fără teamă întregul mesaj al lui Dumnezeu. “Se duc
oamenii evlavioşi, pier credincioşii dintre fiii oamenilor.” (Psalmi 12:1).
Ori de câte ori nu cunoaştem voia lui Dumnezeu, ne putem ruga pentru orice
pare bun în ochii noştri – chiar şi o viaţă lungă – cu
condiţia de a încheia ruga noastră cu “Totuşi, nu voia mea, ci
voia Ta să se se facă.” Amin.
Traducerea în limba română: Rebeca Thomas
|
