În Noul Testament Duhul Sfânt este ilustrat ca un râu curgând din tronul lui Dumnezeu şi revărsându-se peste pământ (Apocalipsa 22:1; Faptele Apostolilor 2:33). A fi botezat cu Duhul Sfânt înseamnă a fi scufundat în această cascadă. Isus a spus că toţi cei care însetează pot veni la El şi să primească Duhul Sfânt astfel încât râuri de apă vie să poată curge din adâncul fiinţei lor (Ioan 7:37).

Experienţa creştinului de rând este însă mult mai asemănătoare unei pompe manuale – o viaţă de sforţări şi pompând câţiva stropi de binecuvântare dintr-o inimă uscată. Şi totuşi nu trebuie să fie aşa neapărat. Dacă uscăciunea noastră ne-ar apropia mai mult de Domnul, lucrurile ar putea fi altfel. Voia lui Dumnezeu pentru viaţa noastră este de a avea râuri de binecuvântări curgând din noi peste toţi cei cu care venim în contact.

Primul pas înspre aceasta este de a ne recunoaşte nevoia. Mulţi creştini sunt prinşi în certuri de cuvinte fără rost. Însă de ce avem noi nevoie este putere şi nu terminologie corectă. Ce rost are să avem terminologie corectă dacă suntem uscaţi precum osul? Este mult mai bine să fim sinceri şi să venim la Dumnezeu mărturisind că râuri de binecuvântări nu curg prin noi. Făcând acest prim pas, ne putem apoi pune încrederea în Dumnezeu că ne va da orice îi vom cere. Tot ce avem nevoie pentru a fi botezaţi cu Duhul Sfânt este sete (o dorinţă intensă, născută dintr-o mare dorinţă de a-L glorifica pe Dumnezeu) şi credinţă (încredinţarea absolută că Dumnezeu ne va da ce a promis). Haideţi să cerem cu sete şi cu credinţă această putere, şi Dumnezeu nu ne va refuza cerinţa.

Primii apostoli au lăsat totul pentru a-L urma pe Isus. Au trebuit totuşi să aştepte până au fost botezaţi cu Duhul Sfânt înainte să meargă şi să-şi împlinească lucrarea dată lor de Dumnezeu. Isus Însuşi a trebuit să fie uns cu Duhul Sfânt şi cu putere înainte de a-şi putea începe lucrarea public (Fapte 10:38). Dacă până şi El a avut nevoie de această ungere, cu cât mai mult avem noi nevoie. Isus le-a zis ucenicilor să aştepte în Ierusalim până când vor fi `îmbrăcaţi cu putere` (Luca 24:49). Şi chiar înainte de a se ridica la cer le-a spus din nou că atunci când Duhul Sfânt va veni peste ei, vor `primi putere` (Fapte 1:8). În ziua Rusaliilor Duhul Sfânt a fost revărsat peste ei. şi acei oameni temători au fost imediat transformaţi în martori îndrăzneţi şi în flăcări pentru Domnul (Fapte 2:1-4). Au primit exact ceea ce le-a zis Isus că vor primi – putere. Ce avem noi nevoie pentru a trăi viaţa de creştin nu este doar o doctrină, ci puterea lui Dumnezeu în viaţa noastră. Botezul cu Duhul Sfânt ne dă atât putere pentru smerenie cât şi putere pentru slujire.

În Scripturi Duhul Sfânt este comparat cu vântul; şi vântul bate în feluri diferite la timpuri diferite. „Aşa este şi cu oricine se naşte din Duh„ a spus Isus (Ioan 3:8). Experienţa fiecărui credincios va fi de aceea diferită în detaliile exteriore ale botezului cu Duhul Sfânt. Înzestrarea lăuntrică cu putere este însă ceea ce contează. Dumnezeu ne dă `daruri de putere` prin Duhul astfel încât să-i putem sluji în mod eficace în zidirea bisericii ca trup al lui Hristos. El este însă Acela care determină ce dar sa aibă fiecare dintre noi.

Profeţia (abilitatea de a predica cu putere de a zidi, încuraja şi alina) este cel mai folositor dintre toate darurile (1 Corinteni 14:1-5). Sunt de asemenea daruri de slujire, de a învăţa pe alţii, vindecare, încurajare, dărnicie, conducere, etc (Romani 12:6-8; 1 Corinteni 12:8-10). Aptitudinea de a vorbi în limbi necunoscute (`darul vorbirii în limbi`) este un alt dar pe care-l dă Dumnezeu, pentru a ne îngădui să ne rugăm şi să-L lăudăm fără limitările minţii noastre şi ale limbii noastre materne.

Dacă nu ai fost botezat în Duhul, caută-L pe Dumnezeu şi revendicăţi dreptul câştigat prin naştere. Cerei de asemenea să îţi dea şi o încredinţare al acestuia. „Deci, dacă voi care sunteţi răi ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer…nu aveţi pentru că nu cereţi” (Luca 11:13; Iacov 4:2). Haideţi să strigăm către Dumnezeu cu toată inima, şi să-i spunem ca şi Iocov la Peniel: “Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta” (Geneza 32:26). Cu Dumnezeu nu există părtinire. Ce a făcut pentru alţii va face şi pentru tine. Chiar şi astăzi El răsplăteşte pe cei ce-L caută (Evrei 11:6). El este mai mult decât dornic să dea Duhul Sfânt în toată plinătatea Lui tuturor celor care au dorinţa de a-I da slavă Lui.

Traducerea în limba română: Rebeca Thomas