Adesea, putem să îmbărbătăm pe fraţii noştri în credinţă recunoscând sinceri în faţa lor umanitatea noastră şi luptele noastre.

Noi suntem chemaţi să fim martori ai lui Hristos. Dar dacă în mărturia noastră noi le dăm oamenilor o impresie greşită a vieţii noastre, suntem de fapt martori mincinoşi. Marea majoritatea a credincioşilor intră în această categorie. Ei prezintă celorlalţi triumfurile lor glorioase, dar nu spun nimic despre luptele şi căderile lor. Ei mărturisesc despre multele rugăciuni pe care Dumnezeu le-a răspuns, dar nici nu menţionează rugăciunile la care răspunsul lui Dumnezeu a fost „Nu”. Ei descriu detaliat experienţele trăite când erau pe varfurile munţilor, dar nu spun nici măcar un cuvânt despre multele văi lungi care sunt între vârfurile munţilor. Aceştia sunt martori mincinoşi, pentru că dau un aspect ireal vieţii creştine.

Îmi aduc aminte că, fiind un tânăr creştin, străduindu-mă să trăiesc o viaţă plăcută lui Dumnezeu, auzem multe mărturii de felul acesta de la alţi creştini. Nici unul nu mi-a spus, nici de la amvon şi nici în conversaţii personale, că şi ei aveau teamă, probleme nerezolvate şi rugăciuni fără răspuns, sau că şi pentru ei erau lucruri în Biblie care îi nedumereau. De aceea, am presupus că numai eu aveam astfel de probleme şi de întrebări. Rezultatul a fost că toate mărturiile lor m-au descurajat; şi deznădejdea m-a îndepărtat şi mai mult de Domnul.

Apoi am citit în Biblie despre momentele în care marele apostol Pavel a fost nedumerit, cum era cuprins de disperare, cum unele din rugăciunile lui nu primit răspunsul dorit, cum unii oameni bolnavi pentru care s-a ruga nu au fost vindecaţi, şi cu şi el avea frică, şi era îmbărbătat în depresii de fraţii lui în credinţă. (2 Corinteni 4:8, 1:8; 12:8,9; 2 Timotei 4:20; 2 Corinteni 7:5,6). Sinceritatea lui Pavel m-a întărit şi am fost încurajat să merg înainte.

Pavel nu a vrut niciodată ca oamenii să aibă o impresie falsă despre el. (2 Corinteni 12:6). Astfel le-a spus în cuvinte simple că şi el era un om - nu un înger. El a trăit în biruinţă asupra păcatului de care era conştient, dar era tot o fiinţă umană care putea face greşeli şi în care firea pământească nu a fost eradicată.

Scopul lui Pavel era să-i ajute pe alţii, nu să-i impresioneze. Prin sinceritatea cu privire la umanitatea lui, a fost un instrument de imbărbătare pentru mulţi.Dorinţa de a impresiona pe ceilalţi ne face pe mulţi dintre noi să nu vrem să fim sinceri cu oamenii, recunoscându-ne luptele şi fricile noastre. Aceasta arată că nu suntem cu adevărat interesaţi să-i ajutăm să umble mai aproape de Dumnezeu. Nu ne preocupă fatptul că sunt descurajaţi de standardele înalte pe care le-am pus în faţa lor. Suntem destul de mulţumiţi câtă vreme noi suntem cinstiţi de ei.Trebuie plătit un preţ dacă vrem să fim canale prin care Duhul Sfânt îi încurajază pe alţii - preţul sincerităţii.

Traducerea în limba română: Mihai Joldes