Isus a făcut multe promisiuni referindu-se la creştinul, ca individ, care se roagă lui Dumnezeu. Însă în Matei 18:18,19 avem o promisiune făcută unei părţi a Trupului lui Hristos care se roagă în armonie: „Orice veţi lega pe pământ” zice Isus, „va fi legat în ceruri şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri. Vă zic deasemenea aceasta – dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.”

Cuvântul tradus „învoiesc” din versetul 19, este cuvântul grecesc „sumphoneo” de unde este derivat cuvântul „simfonie”. Isus se referea în aceste versete la o unitate între chiar şi numai doi dintre copii Săi care va fi asemeni unei simfonie muzicale. Aceasta necesită mai mult decât a spune „Amin” la încheierea rugăciunii altuia. Simfonia implică o armonie profundă a spiritului dintre aceia care se roagă împreună. Când părtăşia, chiar şi a unui mic grup de creştini, este precum simfonia reprezentată de o orchestră bine dirijată, atunci (ne zice Isus) rugăciunile lor vor avea o aşa autoritate, că orice vor cere le va fi dat. Un asemenea grup de creştini va avea autoritate să lege puterea lui Satan şi să-i elibereze prizonierii.

Motivul pentru care o asemenea adunare va putea să exerseze o aşa putere a fost explicat de Isus: „Pentru că” a zis El, „ oriunde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi EU în mijlocul lor.” (versetul 20). Hristos Capul este prezent cu toată autoritatea Lui în mijlocul unei asemenea adunări, şi deaceea puterile iadului nu vor putea niciodată să-i stea împotrivă.

Un motiv pentru care Biserica descrisă în Faptele Apostolilor cunoştea realitatea acestei autorităţi a fost pentru că au avut această armonie în mijlocul lor.

„Toţi aceştia (cei 11 apostoli) cu gândul în deplin acord s-au dedicat cu fermitate rugăciunii”.....”Şi toţi cei ce credeau erau laolată şi împreună.....şi zi după zi se adunau regulat în templu cu ţel comun”.....”Şi ei ( apostolii şi ceilalţi credincioşi).....şi-au ridicat glasul împreună într-un singur gând către Dumnezeu”....... (Faptele Apostolilor 1:14; 2:44,46; 4:24).

Pentru că erau integraţi într-un singur Trup spiritual sub autoritatea lui Hristos, putea exercita autoritatea Domnului în rugăciune. Nu erau extrem de educaţi, nu aveau nici o influentă socială şi nici o acoperire financiară, şi totuşi au întors pe dos pentru Hristos lumea de atunci.

Când Petru a fost închis în temnită, toată armata lui Irod nu a putut sta împotriva puterii acelei Biserici primare plecată pe genunchi înaintea lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 12:5-11). Împărăţia lui Satan a fost zguduită de la temelii de către acea Biserică în timp ce înainta ca un singur Trup, manifestând victoria şi autoritatea lui Hristos în vieţile umane peste tot în Imperiul Roman (Faptele Apostolilor 19:11-20 ca un exeplu al acesteia).

Astăzi Satan îşi bate joc de eforturile unei biserici care nu este unită şi care încearcă să-l dea afară din fortăreţele lui prin şiretlicuri, dispozitive, conferinţe, cunoştintă teologică, oratorie şi coruri calificate. Nici una din acestea este de vreun efect împotriva lui Satan. Biserica trebuie să cunoască din nou realitatea de a fi un singur Trup unit sub conducerea lui Hristos.

O adunare de credincioşi în relaţii cum trebuie unii cu ceilalţi, crescând în dragoste unul pentru altul şi trăind în ascultare de Hristos şi de Cuvântul Lui, este cea mai mare ameninţare la adresa împărăţiei Diavolului pe pământ. Satan se îngrozeşte de nimic altceva decât aceasta. Rugăciunea noastră să fie ca Domnul să ne ajute să trăim fiecare zi în lumina adevărului victorios al Trupului. În timp ce mulţi alţi creştini din toată lumea încep să înţeleagă şi să trăiască după acest adevăr, vom vedea fără îndoială biserica, deşi mică la număr, restaurată la gloria de origine, un instrument în Mâinile lui Dumnezeu ca să înfrângă forţele întunericului şi un canal de binecuvântare pentru o lume în nevoi.

Traducerea în limba română: Rebeca Thomas