|
Am descoperit de-a lungul anilor cum Dumnezeu ne conduce pas cu pas. Promisiunea
Lui este aceasta: „Când vei umbla, pas cu pas, îţi voi deschide drumul
înaintea ta.”(Proverbe 4:12 - Traducere literală). Stâlpul de nor i-a
condus pe israeliţi zi după zi. În acelaşi fel ne conduce
astăzi Duhul Sfânt.
La scurt timp după ce am primit siguranţa mântuirii, mi s-a spus
că următorul pas pentru mine era botezul în apă. Am fost botezat
ca şi copil în biserica ortodoxă siriană - o ceremonie pe care ei
o numesc „botez”. Ştiam că există creştini născuţi
din nou de ambele părţi ale gardului teologic – aceia care au fost
„botezaţi” ca şi copiii, ca mine, şi aceia botezaţi ca
şi credincioşi. Aşadar, am hotărât să studiez Cuvântul
lui Dumnezeu cu privire la aceasta, ca să văd ce este scris.
Citind Cuvântul am descoperit câteva adevăruri: În primul rând, nu era
făcută nici o menţiune cu privire la botezul copiilor în tot
Noul Testament. Erau câteva exemple de botez a unor familii întregi, însă
nu era nici o menţione dacă erau copii mici în acele familii - şi
nu putem dovedi nici o doctrină din tăcerea Scripturii. Ioan
Botezătorul a botezat doar adulţi. Isus Însuşi a fost botezat
doar când a devenit adult. Isus a botezat adulţi (Ioan 4:1), însă
peste copii doar şi-a pus mâinile (I-a binecuvântat). (Din contră,
multe biserici practică exact opusul; botează copiii şi îşi
pun mâinile peste adulţi (confirmare)!). Când Dumnezeu a şters
trecutul meu în întregime, asta a cuprins de-asemenea şi botezul nebiblic
ca şi copil!! Primul pas al ascultării pe care fiecare credincios l-a
făcut în cartea Faptele Apostolilor a fost botezul în apă.
Toate acestea m-au convins că aveam nevoie să fiu botezat. Însă,
câţiva credincioşi botezaţi ca şi copii, mi-au spus că
există o nevoie mult mai mare pentru predicarea Evangheliei în bisericile
ortodoxe decât în adunările credincioşilor, şi dacă mă
voi boteza, voi fi exclus din biserica ortodoxă şi voi pierde astfel
oportunităţi să vestesc Evanghelia necredincioşilor de acolo.
Acesta mi s-a părut un argument foarte convingător - aşa că
am hotărât să nu fiu botezat.
Am rămas aşa timp de 18 luni. Dar de fiecare dată când
îngenunchiam să mă rog, simţeam ca şi cum Dumnezeu mi-ar
fi zis: „Dacă tu nu asculţi de Mine, Eu de ce te-aş asculta.”
Şi în acele 18 luni nu am făcut nici un progres spiritual. Asta a
început să mă tulbure. În final i-am zis Domnului că Îl voi
asculta, chiar dacă eram exclus din fiecare biserică din lume.
Aşa că în ianuarie 1961 m-am botezat.
După asta, am început să cresc rapid în viaţa creştină.
Atunci am realizat că nu este cu putinţă să fiu o
binecuvântare pentru alţii, dacă eu însumi eram nesupus poruncilor
lui Dumnezeu. Am decis ca de atunci încolo voi asculta de Cuvântul lui Dumnezeu
imediat, în orice lucru - mic sau mare - fără să-mi pese de ce
vor spune oamenii sau bisericile. Cât de mult pierdem atunci când ascultăm
de argumentele raţiunii umane şi nu dăm ascultare Cuvântului lui
Dumnezeu.
Din momentul acelui prim pas al ascultării acum 45 de ani, Dumnezeu mi-a
arătat mult mai mulţi paşi ai ascultării. Însă, de
fiecare dată, El mi-a arătat următorul pas, doar după ce am
făcut pasul pe care mi-l arătase deja. Cuvântul lui Dumnezeu este „o
candelă pentru picioarele mele” (Psalmi 119:105), ceea ce înseamnă
că ne luminează doar pasul următor, şi nu toată calea
înaintea nostră. Este asemeni ţinerii unei făclii şi mergând
de-a lungul unui drum întunecos. Putem vedea doar câte puţin din drum
deodată - îndeajuns să facem următorul pas. Ca să vedem mai
mult din drum, trebuie să înaintăm.
Dacă nu aş fi făcut acel prim pas al ascultării, nu aş
fi văzut un alt pas în voia lui Dumnezeu pentru viaţa mea - şi
mi-aş fi risipit zilele pe pământ, chiar dacă aş fi mers
în cer. Dacă Dumnezeu ţi-a arătat clar vreun pas al
ascultării, atunci ascultă de El imediat, ca nu cumva să ratezi
voia lui Dumnezeu pentru viaţa ta.
Ascultarea este o chestiune de pas cu pas.
Traducerea în limba română: Rebeca Thomas
|
