Una dintre cele mai măreţe revelaţii ale Scripturii este aceasta, că relaţia soţ-soţie este simbolizarea relaţiei care există între Hristos şi Biserică (Efeseni 5:22-23).

Nevestelor le este spus în acest pasaj din Efeseni să se supună soţilor lor, pentru că soţul este capul hotărât de Dumnezeu pentru nevastă. Le este, de asemenea, poruncit să fie supuse soţilor lor în toate lucrurile (aşa cum Biserica ar trebui să fie lui Hristos), să îi respecte şi să îi adore de asemenea. O astfel de supunere, poate nu este un obicei acceptat în zilele noastre, totuşi, aceasta este legea lui Dumnezeu.

Un cămin care nu se ţine cont de această lege, va culege, fără îndoială, consecinţele neascultării, într-un fel sau altul. Orice tânără creştină, care nu are nici o intenţie de a asculta de aceste porunci ale lui Dumnezeu în viaţa de căsătorie, nici nu ar trebui să se căsătorească vreodată. I-ar fi mult mai bine acelei tinere dacă ar rămâne necăsătorită, decât să fie căsătorită şi să trăiască într-o neascultare continuă faţă de legile lui Dumnezeu.

Pentru ca nu cumva vreun soţ să creadă că hotărârea lui Dumnezeu îi dă licenţă să aibă pretenţii lipsite de raţiune de la nevesta sa, pasajul continuă spunând că soţii ar trebui să îşi iubească soţiile ca aşa cum Hristos a iubit Biserica şi s-a jerfit pentru ea. Aceasta implica faptul că soţii ar trebui să îşi iubească nevestele cu o dragoste jerfitoare de sine, dăruind, nu doar, lucruri, ci pe ei înşişi – însişi vieţile lor – pentru bunăstatea şi fericirea nevestelor lor. Aşa cum Hristos iubeşte Biserica cu o dragoste nemuritoare, este datoria soţului să îşi iubească soţia fără încetare, indiferent dacă este sau nu iubit în schimb.

Şi adu-ţi aminte că dragostea lui Hristos pentru ucenicii Lui, L-a făcut să le spele chiar şi picioarele (Ioan 13:1,5). Soţilor le este poruncit mai departe, în acelaşi pasaj, să îşi iubească soţiile aşa cum îşi iubesc propriul trup. Să nu îşi rănească soţiile în mod deliberat, aşa cum nu şi-ar răni sau vătăma proprile trupuri în mod deliberat. Ei trebuie să-şi îngrijească şi să-şi protejeze soţiile aşa cum şi-ar îngriji şi şi-ar proteja propriile trupuri de rău şi pericol. Un bărbat care nu intenţionează să urmeze astfel de învăţături din Scriptură, ar fi mai bine să rămână necăsătorit.

Intenţia lui Dumnezeu, după cum ne este arătată în acest pasaj din Efeseni, este ca orice soţ şi soţie creştini să fie, în miniatură, imaginea lui Hristos şi a Bisericii. Viaţa lor împreună ar trebui să dezvăluie frumuseţile acestei relaţii.

Faptul că porunca de a fi umplut cu Duhul Sfânt (Efeseni 5:18) este imediat înaintea acestei secţiuni cu privire la relaţia soţ-soţie, pare să indice că plinătatea Duhului trebuie să aibă ca rezultat un comportament asemănător lui Hristos, în primul rând acasă. Cu alte cuvinte, pentru a putea să-L glorificăm pe Dumnezeu în viaţa de căsătorie, este esenţial să fim umpluţi cu Duhul Sfânt.

Traducerea în limba română: Rebeca Thomas