|
Obiceiul constant al lui David era să caute voia lui Dumnezeu în toate
privinţele. În 2 Samuel 5:17-25, citim despre doua bătălii împotriva
filistenilor în care David a căutat voia lui Dumnezeu. A două
oară, Domnul i-a zis să îşi schimbe strategia şi să
îi atace din spate. De fiecare dată Dumnezeu a schimbat stategia. David a
fost un om de război, dar întodeauna a aplicat strategia primită de
la Domnul şi de aceeia a câştigat mereu. Când a fost o perioadă
de foamete în ţară, l-a întrebat pe Dumnezeu de ce această
foamete (2 Samuel 21:1). Au fost însă câteva chestiuni în care nu a
căutat voia lui Dumnezeu.
Trei exemple ale acesteia sunt: (1) când şi-a luat în căsătorie
şase neveste (2 Sam. 3); (2) când a cerut-o pe Batşeba în palatul lui
(2 Sam. 11); (3) când a făcut un recesământ al lui Israel (2 Sam. 24).
Şi pentru toate aceste eşecuri a plătit un preţ foarte mare.
Dar de câte ori a aşteptat îndrumarea Domnului, nici măcar odată
nu a apucat pe căi greşite. Aceasta este o lecţie şi o
avertizare pentru fiecare dintre noi.
Oamenii lui Iuda au venit şi au uns pe David ca împărat peste casa lui
Iuda mai întâi. Mai târziu a fost uns ca rege peste tot Israel (2 Samuel 5:3-5).
Avea 30 de ani când a devenit împărat peste Iuda. Şi a trebuit să
aştepte încă 7 ˝ ani, înainte să domnească peste tot Israelul.
Deci, a trebuit să aştepte în total, mai mult de 20 de ani, înainte ca
Dumnezeu să îşi fi împlinit promisiunea faţă de el. Perioada
lui de aşteptare a fost aproape la fel de lungă ca cea a lui Avraam!
Însă, David a asteptat răbdător. Noi suntem chemaţi să
urmăm exemplele acestui fel de oameni, care prin credinţă şi
răbdare au moştenit promisiunile lui Dumnezeu. David niciodată
nu a apucat tronul el însuşi. A aşteptat ca Dumnezeu să i-l dea,
la momentul decis de El. Dacă ar fi adoptat aceiaşi atitudine, de a nu
pune mâna, în privinţa Batşebei, cât de diferită ar fi fost istoria lui.
Dacă vrei să fii un om după inima lui Dumnezeu, învaţă
să nu înhaţi. Iacov a fost un acaparator, şi atâta timp cât era
un acaparator, nu putea deveni Israel. Copiii se nasc în lume cu pumnii
strânşi. Dacă pui un deget în mâna unui copilaş, îl va apuca
imediat. În timp ce creşte, învăţă să apuce jucării
şi multe alte lucruri. Asta este natura omului - acapararea lucrurilor
pentru el însuşi. Ne petrecem toată viaţa apucând lucruri pentru
noi înşine. Apucăm poziţie, onoare, bani, şi multe alte lucruri.
Isus a fost diferit. Niciodată nu a apucat ceva pentru El Însuşi.
Pumnii lui nu erau strânşi. Palmele lui au fost întodeauna deschise înspre
toţi oamenii. În final, şi-a deschis palmele şi pentru a fi
crucificat pe Calvar. Acesta este exemplul de urmat pentru noi toţi.
Cedează. Renunţă la drepturile tale. Dă altora, şi
Dumnezeu îţi va da înapoi din abundenţă. Dumnezeu Însuşi
îţi va da o lucrare, o poziţie şi toate celelalte de care ai
nevoie - doar dacă poţi aştepta timpul hotărât de El.
Este cu mult mai bine să primeşti lucrurile de la Dumnezeu, decât
să le apucăm noi înşine. Iacov nu a trebuit ă apuce dreptul
de întâi născut, înşelându-şi tatăl. Ar fi putut să
aştepte ca Dumnezeu să il dea - aşa cum a facut David. Şi
Dumnezeu i l-ar fi dat. Ne manifestăm necredinţa noastră în
Dumnezeu de câte ori apucăm ceva.
Să presupunem că eşti atras de un tânăr sau o tânără
cu care vrei să te căsătoreşti. S-ar putea să începi
să gândeşti astfel: „Dacă nu o/îl apuc repede, altcineva s-ar
putea să mi-o/mi-l ia.” Asta este necredinţă. Dacă te încrezi
în Dumnezeu, nu vei fi nerădbător şi vei apuca. Ci, vei spune,
„Doamne, ce ai pus Tu deoparte pentru mine, voi primi cu siguranţă.
Nimeni nu se va putea căsători cu persoana care ai pus-o deoparte
pentru mine.” Acelaşi principiu se aplică oricărei lucrări
pe care Dumnezeu o are în plan pentru tine. Nimeni nu va putea pune mâna pe ea.
Dumenzeu te va îndruna înspre acea lucrare, dacă Îl aştepţi.
Învaţă să te încrezi în Dumnezeu şi nu te văita
niciodată oamenilor. Dacă Dumnezeu te face să aştepţi
timp de 20 de ani, atunci aşteaptă. Vei deveni un lider mult mai bun
la sfârşitul acelei perioade. După cum am văzut, Saul şi
Solomon nu au învăţat niciodată să aştepte pentru ceva.
S-au născut în confort şi au avut o viaţă fără
încercări şi fără dificultăţi. Îmi este milă
de oricare om care are o asemenea viaţă confortabilă, care nu are
încercări şi dificultăţi. Domnul îi dă o lucrare doar
celui care a avut de înfruntat respingeri din partea oamenilor.
Traducerea în limba română: Rebeca Thomas
|
