Când Habacuc L-a văzut pe Domnul, inima i-a fost umplută de laudă: „ Domnul este în Templul Lui cel sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui.” (Habacuc 2:20). Conflictul credinţei lui a luat sfârşit în triumful credinţei. Habacuc spune: „Doamne, sunt tăcut înaintea măreţiei Tale. Nu mai am întrebări.” Când Iov a văzut gloria lui Dumnezeu, a zis şi el: „Acum te văd. Îmi pun mâna la gură.” (Iov 42:5; 40:4-5). Iov nu a mai avut nici o întrebare odată ce L-a văzut pe Domnul. Dumnezeu nu îţi va răspunde la toate cele 10 000 de întrebări, pentru că, dacă ar face-o, după aceea, tu vei mai avea încă 10 000 de întrebări! Răspunsul (ca în cazul lui Iov şi al lui Habacuc) este să-L vezi pe Însuşi Domnul. Pe Domnul, în templul Lui cel sfânt. L-ai văzut? Atunci trupul tău va fi tăcut înaintea Lui şi nu vei mai avea nici o întrebare!

Când Habacuc L-a văzut pe Dumnezeu, el a văzut răsplătirea trăirii unei vieţi de credinţă. O viaţă aţintită înspre Dumnezeu este o viaţă triumfătoare. Habacuc, care crezuse că Dumnezeu nu făcea nimic pentru a pedepsi pe oamenii răi, se ruga acum, ca Dumnezeu să fie îndurător în mijlocul mâniei Sale (Habacuc 3:2). El, care îşi imaginase că Dumnezeu îşi abandonase poporul, cânta acum, un cântec de laudă. „Sunt cuprins de uimire de lucrurile care l-ai făcut. Când Îş văd pe Dumnezeu Cel Sfânt, măreţia Lui umple cerurile. Slava lui umple pământul. Ce Dumnezeu minunat este El. Se veseleşte în măreaţa Lui putere. Când priveşte, neamurile tremură. Ai ieşit să-ţi izbăveşti poporul, să salvezi pe unşii Tăi. Ai sfărâmat capul casei celui rău. (Habacuc 3:2-14).

De data aceasta Habacuc L-a văzut mai întâi pe Dumnezeu şi nu pe babilonieini. Cei cu inima curată vor vedea pe Dumnezeu pretutindeni şi întodeauna. (Matei 5:8). Problema de până acum a fost că Habacuc a văzut propăşind doar pe babilonienii cei răi. Acum a văzut că Dumnezeu are totul sub control.

„Capul casei celui rău” poate fi aplicat pentru Satan, care a fost zdrobit de Isus pe cruce.

Toate întrebările lui Habacuc au primit răspuns când l-a văzut pe Dumnezeu în Gloria şi Măreţia Lui. A tremurat în sinea lui când L-a văzut pe Dumnezeu şi a zis: „Voi aştepta în tăcere venirea zilei când nenorocirea va lovi pe cei ce ne-au invadat.” (Habacuc 2:16). Când ai o îndoială, zii lui Dumnezeu despre ea, şi nu oamenilor. Cuvântul final al lui Dumnezeu pentru Habacuc şi pentru noi astăzi este: „Aşteaptă!” Când Habacuc a aşteptat şi a ascultat de Dumnezeu, nemulţumirea lui s-a transformat într-o cântare. L-a fel va fi şi pentru noi. Partea cea mai grea din toate este aşteptarea.

Minunata cântare de laudă a lui Habacuc este una dintre cele mai frumoase cântări de credinţă din tot Vechiul Testament. Cântă aici asemenea unui sfânt din noul legământ: „Chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!” (Habacuc 3:17,18).

Ca şi Iov, probabil afacerea lui o fi fost ruinată şi posibil să fi pierdut totul. Dar va continua să se veselească, pentru că bucuria lui se află în Domnul şi nu în ceva de pe pământ. Chiar dacă totul din jurul nostru cade, noi vom continua să ne bucurăm în Dumnezeul salvării noastre.

O cântare de laudă este expresia exterioară a biruinţei credinţei din interior. “Atunci ei au crezut în cuvintele Lui şi au cîntat laudele Lui.” (Psalmul 106:12).

Habacuc continuă a spune: “Domnul Dumnezeul este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor, şi mă face să merg pe înălţimile mele. (Habacuc 3:19). Acest profet care la început a avut aşa de multe îndoieli şi temeri, spune acum că Domnul îl va lua în siguranţă peste orice munte al îndoielii şi îi va face picioarele pe acei munţi ca picioarele cerbilor, care nu alunecă pe vârfurile stâncoase.

La sfârşit Habacuc adaugă un mic comentariu interesant: “(Către mai marele cîntăreţilor: de cântat cu instrumente cu coarde)” (Habacuc 3:19). El spune de fapt că, chiar dacă totul este pierdut, nu cântaţi cântarea aceasta ca un bocet îndoliat! Trebuie acompaniat de musică veselă - şi asiguraţi-vă deasemenea că sunt folosite şi multe instrumente cu coarde!!

Trebuie să învăţăm să lăudăm pe Domnul cu toată inima. Nu cânta niciodată un imn, într-un mod mohorât şi monoton. Domnul este pe tron şi Isus este Biruitor, orice s-ar întâmpla în universul acesta. Deaceea, haideţi să ne folosim vocile şi toate instrumentele muzicale pe care ni le-a dat Dumnezeu, ca să Îl lăudăm şi să preamărim Numele Lui. Amin.

Traducerea în limba română: Rebeca Thomas