|
Putem căpăta o înţelegere a înţelepciunii dumnezeieşti
din cartea Proverbelor. Ecleziastul, pe de altă parte, este
înţelepciune umană - înţelepciunea omului care trăieşte
„sub soare” (Ecleziastul 1:3). Expresia „sub soare” apare des în Ecleziastul,
pentru că este autorul ei a trăit sub soare. Proverbe însă
demonstrează înţelepciunea unui om care a trăit deasupra soarelui.
Aici este locul unde suntem chemaţi să trăim - în locurile
cereşti. Atunci, de ce a pus Dumnezeu cartea Ecleziatul în Biblie? Biblia
descrie înţelepciunea umană pentru a arăta cu cât mai înaltă
este înţelepciunea dumnezeiască decât aceasta. O mare parte din cartea
Iov este alcătuită din discursulrile celor trei preoţi care au
spus multe despre Dumnezeu cu înţelepciunea lor umană, dar care, toate
au fost în general greşite. (Iov 42:7). Totuţi Dumnezeu a îngăduit
ca vorbele lor să fie înregistrate în Scriptură. Ecleziastul a fost
inclus în Scriptură pentru a ne arăta că, chiar şi cel mai
înţelept om de pe pământ poate rata în a-L găsi pe Dumnezeu atunci
când se bazează pe isteţimea lui umană. Isus a zis odată
„Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că
ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi,
şi le-ai descoperit pruncilor.” (Matei 11:25). Ce au pruncii şi oamenii
pricepuţi şi înteligenţi nu au? Smerenie. Este foarte dificil
pentru o persoană pricepută, înţeleaptă să fie
smerită. Nu este greşit să fii inteligent, dar este cu
siguranţă ceva păcatos să fii mândru de propria-ţi
inteligenţă. Oamenii mândrii nu vor putea înţelege niciodată
căile lui Dumnezeu, oricât de inteligenţi ar fi ei.
Cărţile Ecleziastul şi Proverbe pot fi comparate cu jerfele
lui Cain şi Abel. Jerfa lui Cain a fost o jerfă religioasă. Cea
a lui Abel a fost o jerfă spirituală. De-a lungul vremii a existat un
conflict constant între oamenii religioşi şi oamenii spirituali. Saul
a fost un om religios - un om cu cap. Dar David a fost un om spiritual - un om
cu inimă. Fariseii erau religioşi. Însă Isus a fost spiritual.
Creierul nostru este important. Însă a fost creat pentru a fi subordonat
inimii şi Duhului Sfânt, asemeni Evei, care a fost creată să se
supună lui Adam. Torentele religiozităţii şi ale
spiritualităţii au început cu Adam şi Eva, au continuat cu
Nimrod şi Avraam şi s-au sfârşit cu Babilon şi Ierusalim
în Apocalipsa. Observăm un contrast similar între Ecclesiatul şi
Proverbe.
Ecleziastul demonstrează cum cineva poate avea o mulţime de
cunoştinţe şi totuşi să nu fie deloc spiritual.
Înţelepciunea umană găsită astăzi în psihologie
conţine multe lucruri bune. Dar nu este înţelepciune dumnezeiască.
Şi este mult mai periculos când înţelepciunea divină este
amestecată cu înţelepciune umană, decât dacă ai avea numai
înţelepciunea umană. Dacă cineva ar vrea să te
otrăvească, ar amesteca puţină otravă cu mult lapte.
Lucrurile care sunt în totalitate rele sunt uşor de identificat. Dar
psihologia conţine mult bine - şi de aceea poate fi periculoasă.
Nu este înţelepciune dumnezeiască. Înţelepciunea dumnezeiască
vine doar din Scripturi. Multe lucruri pe care le spun psihologii care nu
îşi supun mintea Cuvântului lui Dumnezeu sunt greşite. Dacă
asculţi de ei, vei apuca pe căi greşite.
Ecleziastul conţine cuvintele unui predicator (Ecleziastul 1:1).
Majoritatea predicatorilor sunt interesaţi doar în a predica predici bune.
Şi pentru aceasta îşi folosesc numai capul. De aceea predicile lor nu
ating inimile oamenilor - pentru că nu vin din inima lor. Proverbe nu se
ocupă de predicare, ci de practicare. Trebuie să predicăm doar
ceea ce am practicat deja. Aceasta este diferenţa dintre religiozitate
şi spiritualitate. Asta a fost diferenţa dintre farisei şi Isus.
Isus a zis: “Farisei zic lucruri, dar nu le fac.” (Matei 23:3). Însă a zis
că nu era nimic greşit în ceea ce învăţau ei. Fariseii au
fost fundamentaliştii vremii lor. Dar nu au trăit ceea ce predicau de
la amvon.
Cu Isus a fost diferit: “Isus (mai întâi) a făcut şi apoi a
învăţat.” (Faptele Apostolilor 1:1). El nu a practicat ceea ce a
predicat, ci a predicat ceea ce deja practicaticase. A practicat timp de
treizeci de ani înainte să predice. Aceasta este evlavie adevărată.
Traducerea în limba română: Rebeca Thomas
|
