Dumnezeu a căutat în tot Israel pe cineva care să-L iubească şi a găsit un băiat tânăr, David (1 Samuel 16: 1-12). Dumnezeu caută astăzi pe tot pământul tineri şi tinere (pentru că în Noul Legământ, Duhul este revărsat peste ambele sexe) pe care să îi poată unge şi folosi. Sunt poate mulţi oameni, ca cei şapte fii mai mari ai lui Isai, care au un caracter mai proeminent decât tine. Nu te îngrijora. Dumnezeu nu evaluează în acelaşi fel ca oamenii. Fă-ţi lucrarea cu credincioşie - chiar dacă aceasta este să ai grijă de oi. Se poate ca Domnul să aibă privirea îndreptată asupra ta. Fii credincios şi El te va chema într-o zi şi te va unge aşa cum l-a uns pe David. Dumnezeu alege oameni tineri, în anii adolescenţei, şi îi pregăteşte pentru a-L sluji. Îi pregăteşte de-a lungul unei perioade lungi de timp şi apoi îi conduce înspre o lucrare.

Când David îl vede pe Goliat ameninţând Israelul, observaţi preocuparea intensă pentru gloria Numelui lui Dumnezeu şi onoarea oamenilor lui Dumnezeu: „Ce se va face aceluia care va omorî pe Filisteanul acesta, şi va lua ocara deasupra lui Israel? Cine este Filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oştirea Dumnezeului celui viu?” (1 Samuel 17:26). În timp ce israeliţii erau toţi necredincioşi precum strămoşii lor, care au pribegit în pustie timp de 40 de ani, David ştia ce a făcut Dumnezeu uriaşilor cananiţi prin Iosua şi Caleb. Şi s-a oferit să meargă şi să lupte cu Goliat.

Când Saul a râs de el, spunând că este doar un tânăr (David avea probabil vreo 17 ani), David i-a povestit câteva întâmplări din viaţa lui personală, pe care nu le mai mărturisise nimănui înainte – nici măcar părinţilor. I-a spus lui Saul: “Robul tău păştea oile tatălui său. Şi când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă, alergam după el, îl loveam, şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam, şi-l omoram. Aşa a doborât robul tău leul şi ursul; şi cu Filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărât oştirea Dumnezeului celui viu.” (1 Samuel 17:34-36). David a ştiut ce a făcut Samson când Duhul s-a pogorât peste el. Aşa că după ce Samuel l-a uns, David a simţit că Dumnezeu îl va ajuta şi pe el la fel cum l-a ajutat pe Samson. Şi Dumnezeu l-a ajutat.

Câţi păstori în Israel ar merge după un leu, doar ca să salveze viaţa unui miel mititel? Când Dumnezeu a văzut această grijă pe care o poartă David pentru cei mai micuţi dintre mieluşeii din turmă, a decis că David este capabil să păstorească pe Israel. Când Satan apucă un frate mai slab în credinţă, este datoria păstorului să meargă după Satan într-un război spiritual şi să-l salveze pe acel frate din gheara lui Satan. Astfel de păstori caută Dumnezeu astăzi.

Această istorisire ne învaţă deasemenea că trebuie să nimicim duşmanii mai întâi în viaţa privată, înainte de a-l confrunta pe Goliat în mod public. Dacă nu ai biruit leul şi ursul în viaţa ta personală, nu îţi imagina că Dumnezeu te va chema să-l înfrunţi pe Goliat în public. Multora le-ar place să aibă o lucrare publică care demolează fortăreţele lui Satan. Dar ar trebui să înceapă cu distrugerea fortăreţelor lui Satan în propria lor minte mai întâi. Trebuie să demonstreze o îngrijorare pentru Numele lui Dumnezeu şi pentru micuţii mieluşeii în viaţa privată mai întâi.

Saul i-a zis apoi să îşi pună măcar armura lui (al lui Saul). Pentru că i-a oferi ceva protecţie în faţa lui Goliat. Va avea David încredere în armura lui Saul sau va avea încredere în Dumnezeu? În final, David si-a dat jos armura şi a înaintat având încredere doar în Dumnezeu. I-a zis lui Goliat: “Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului” (1 Samuel 17:45). Aşa că l-a ucis pe Goliat cu o singură piatră şi a folosit propria sabie a lui Goliat să îi taie capul. Aşa ar trebui să mergem şi noi astăzi împotriva lui Satan. Şi Dumnezeu foloseşte propriile arme ale lui Satan să îl distrugă. “Prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul” (Evrei 2:14). Odată ce Goliat a fost ucis, ceilalţi filistreni au luat-o la fugă (1 Samuel 17:51). Aceasta ne învaţă că odată ce ucidem păcatul uriaş din viaţa noastră (“păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne” – Evrei 12:1), vor descoperi că celălalte păcate din viaţa noastră sunt deasemenea învinse.

Traducerea în limba română: Rebeca Thomas