"Vă adeveresc că adevăratul har al lui Dumnezeu este harul acesta, de care v-aţi alipit. Vă sfătuiesc să staţi neclintit în el."(1 Petru 5:12). Acesta este sfârşitul primei epistole al lui Petru. Ne spune că ceea ce a scris în epistola lui se referă în totalitate la adevăratul har al lui Dumnezeu. în zilele acestea când harul fals este predicat atât de mult, este bine să ne uitam înpoi la 1 Petru şi să vedem ce înseamnă de fapt ADEVĂRATUL har al lui Dumnezeu şi să rămânem neclintiţi în el. Faptul că Petru foloseşte expresia "adevăratul har al lui Dumnezeu" încă din secolul întâi ne indică faptul că încă din acele zile un har contrafăcut era proclamat de către agenţii lui Satan care "a schimbat harul Dumnezeului nostru în desfrînare" (licenţă pentru păcat) (Iuda 4). încă de la început Petru ne spune că toţi credincioşii sunt "aleşi potrivit cu ştiinţa mai dinainte al lui Dumnezeu Tatăl prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos" şi pentru astfel de credincioşi el se roagă ca "harul şi pacea lui Dumnezeu să le fie înmulţite" (1 Petru 1:2).

Dumnezeu ne-a ales pentru a ne ne sanctifica (a ne face sfinţi) şi a ne conduce la ascultarea de Domnul Isus Hristos. Doar înspre aceasta este menit a ne conduce adevăratul har al lui Dumnezeu; aşa că Petru se roagă ca aceea care doresc aceasta în viaţa lor să experimenteze harul lui Dumnezeu din plin. Apoi Petru ne arată că "din mântuirea aceasta, proorocii care au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare" (1 Petru 1:10). Harul care noi îl experimentăm sub noul legământ nu a fost experimentat de nimeni în timpul vechiul legământ. Chiar şi proorocii au putut doar profeţi despre acest har ca ceva care va veni în viitor. Ei însuşi nu au putut să îl experimenteze. Petru îndeamnă apoi toţi credincioşii să-şi "pună toată nădejdea în harul care va fi adus la arătarea lui Isus Hristos" (1 Petru 1:13). Când Hristos va reveni în glorie vom experimenta un har special care ne va transforma cu desăvârşire în asemănare cu El. De la începutul vieţii noastre creştine şi până la sfârşit, lucrarea lui Dumnezeu în noi este în totalitate una a harului.

Petru vorbeşte deasemenea primirea harului pentru o viaţă de casătorie fericită: „Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.” (1 Petru 3:7). Dumnezeu vrea ca perechile creştine căsătorite să trăiască împreună în pace şi armonie. Căminul lor trebuie să fie o insulă a păcii într-o lume distrusă de conflict. şi pentru aceasta este necesar har din abundenţă. Petru continuă să vorbească despre darurile spirituale: "Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul, pe care l-a primit." (1 Petru 4:10). Orice dar spiritual trebuie folosit doar pentru a SLUJI pe alţii, ca un mijloc pentru împărţitrea adevăratului har al lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu are multe laturi. Deaceea Dumnezeu a ales oameni din medii diferite, cu personalităţi şi temperamente diferite şi i-a aşezat împreună în trupul lui Hristos astfel încât fiecare dintre ei să manifeste un aspect unic al harului lui Dumnezeu prin viaţa şi lucrarea lui/ei.

"Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci ‘Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har’."(1 Petru 5:5). Aici Petru vorbeşte despre importanţa de a învăţa să ne supune autorităţii spirituale încă din zilele tinereţii noastre. Dacă un tânăr este mântuit la vârsta de 20 de ani, este de cele mai multe ori voia lui Dumnezeu ca el să aibă o lucrare folositoare până ajunge la vârsta de 35 de ani. Dar pentru aceasta să se împlinească, acel om trebuie să înveţe atât de importanta lecţie a zdrobirii şi smereniei până să ajungă la vârsta de 35 de ani. şi aceste lecţii pot fi învăţate doar atunci când se supune autorităţii spirituale. Numai atunci va primi har să manifeste autoritate spirituală mai târziu în căminul său şi în biserică. Tinerii care nu se supun autorităţii spirituale vor sfârşi în mod inevitabil prin a pierde lucrarea pe care Dumnezeu a avut-o în gând pentru ei. Asta nu înseamnă că vom înceta să ne smerim odată ce am îmbătrânit!! Supunerea faţă de cei mai în vârstă trebuie

învăţată când suntem tineri. Dar urmându-L pe Isus pe drumul smereniei este ceva ce trebuie să continuăm să facem până în ziua morţii noastre. Acesta este singurul mod de a continua să primim har până la sfârşitul vieţii noastre.

Traducerea în limba română: Rebeca Thomas